Pai, intotdeauna mi-am zis ca daca romanii ar avea o cultura, ea ar fi in pragul critic. Din pacate, nu poate fi asa de rea situatia din simplul motiv ca la noi cultura nu prea exista. Acum,trecind de gluma, ma gindeam la supararea, de altfel indreptatita a lui Cioran, il cred ca era suparat si ca traia la o intensitate deosebita drama poporului, nemultumit cu el si ravasit, tocmai pentru ca il iubea atit de mult, ma intreb cum ar fi fost ca el, Cioran sa fie contemporan cu noi. Sa vada badarania, sa vada mizeria, insatisfactiile, chinurile unui popor care a trecut de la cultura si prosperitate la manele si murit de foame in strada. Practic, ne gindim: cultura e zero, economia la pamint total, sa zic marile centre se mai zbat putin, dar si acolo te maninca birocratia, iar in oraselele mici de provincie, totul se reduce la lincezire.Ma uit ca nici macar tinerii nu se mai curteaza ca inainte. Parcurile sunt goale, nici macar flirtul nu mai e la moda(e prea greu). Mna,dincolo de asta e doar speranta. Speranta? In ce? O viata mai buna? Cine sa o aduca? Politicienii care, odata alesi incep sa faca burti mari, sau poate de atit de multi care se folosesc de spaga pentru a face orice(ma gindesc ca pina si mersul la toaleta necesita ceva spaga).In lumea asta in care mizeria si foamea acopera nevoile culturale, speranta e la tineri, la copii. Dar ei traiesc intr-o lume nesanatoasa, in poluare, in lipsa de educatie si de respect.Oare de ce au murit tinerii din decembrie 1989?Mna,poate ca sa ne arate inca o data ca a mai ramas ceva.Acel ceva este sufletul. Trezirea. Poate mai exista o salvare: intoarcerea spre carte si spre Dumnezeu, adica spre iubire. Probabil ca v-am plictisit cu idealismul meu si cu firea mea visatoare dar cred cu tarie vorbele unui coleg care spunea ca o persoana oarecare ,simpla care macar o data in viata s-a emotionat privind un tablou de Leonardo da Vinci, ori de Salvador Dali, a carui mesaj a ajuns in sufletul lui si l-a miscat,un om care a citit o carte de Kafka ori de Defoe si a trait alaturi de personajele de acolo, a simtit alaturi de ele si s-a simtit emotionat, care a ascultat o muzica de Bach ori de Rahmaninov, sau s-a minunat contemplind o catedrala gotica si a inteles mai mult decit inteleg locuitorii care trec nepasatori pe linga ea in fiecare zi, revin, acel om poate va sta sa se gindeasca a doua oara inainte de a arunca o piatra sau de a da cu pumnul ori cu piciorul, ori de a face rau celor din jur. Eu zic ca se va opri si va cugeta indelung. Risc sa devin plictisitor, asa ca ma opresc aici si am o tresarire de speranta data poate de surisul unui copil ori de jocul nevinovat al unui catelus in iarba ori de inteligenta ascunsa in spatele unui pusti, poate elev de-al meu pe care nu am stiut sa-l remarc sau poate am facut-o dar mi-am zis ca e prea putin. Nu, acum stiu, nu e prea putin, e foarte mult...
