Limita

  Vrioam sa vorbesc putin despre limita. In primul rind: ce este limita? Ce inseamna in acceptiunea contemporana granita? Ma gindesc la o granita oarecare, hai sa spunem tusa terenului de fotbal. Ar avea o latime, o grosime si o lungime. Si cu siguranta ar genera interpretari. Daca un jucator de fotbal ar impinge mingea de-a lungul tusei, cu siguranta s-ar gasi suficienti care ar spune: cu siguranta balonul a iesit in afara terenului, in timp ce altii(numarul este relativ) ar spune ca din potriva nu exista dubiu ca balonul a fost mentinut in teren. Asa e si cu oamenii. Putem spune vreodata ca oamenii judeca bine si iau deciziile cele mai bune? Cu siguranta nu. De cele mai multe ori judeca strimb, se iau dupa primele aperente, neobservind schimbarile in comportamentul si faptele celorlalti, au o caducitate la tot ce nu le este familiar, cunoscut. Imi amintesc un episod petrecut intr-un magazin alimentar, unde o batrinice isi cauta bani marunti, monede pentru a plati exact, corect suma vinzatoarei. In momentul cind, vazind-o, m-am oferit sa-i ofer ....lei(suma era extrem de mica,nesemnificativa), reactia a fost devastatoare. Batrinica a inceput sa ma apostrofeze si nu mai era mult pina sa ma trezesc si cu o sacosa in cap. cuvintele cele mai prezente au fost: de ce te bagi?ce-ti trebuie?nu-ti vezi de treaba? Incercari disperate de a ma explica au fost de prisos, batrinica fiind hotarita sa cheme politia. Intelegind asta, urma de autoconservare pe care o mai am m-a facut sa cedez, cerindu-mi ca de obicei scuze pentru ca am suparat-o. Incidentul totusi m-a facut sa cad pe ginduri. Oare cite nenorociri, jafuri, tilharii, golanii, s.a. se petrec in lume in ziua de azi? Cu siguranta de foarte multe ori mai mult decit cele petrecute in urma cu ceva ani.Oare batrinica nu era biata traumatizata de ceea ce i se intimplase deja in multe rinduri incit nu si-a putut deschide perspectiva, spre a-si da seama ca dorinta mea era sincera si din suflet, altfel spus ingaduitoare, nu parsiva, vicleana, ticluita? Cu siguranta ca era. Si astfel de oameni sunt peste tot in societatea contemporana. Oameni carora le faci bine si iti inteleg faptele ca fiind dusmanoase, se razbuna ulterior pe tine. Oameni pe care ,poate din educatie te grabesti sa ii stimezi, sa le vorbesti frumos, desi educatia lor nu le permite sa -ti inteleaga gestul. Sau poate nu neaparat educatia cit lipsa deschiderii perspectivei.citi dintre noi, (cind spun noi stiu bine ce spun) nu au patit sa judece muuuult inainte de a intelege sau de a cunoaste? Citi dintre noi nu ne grabim sa tragem concluzii, sa etichetam, sa comparam, ori....viata unui om poate fi judecata cu adevarat abia atunci cind acea persoana a incetat sa mai existe. De-abia de atunci putem pune etichete si stampile.Omul este o fiinta de o complexitate rara. Culmea, aceasta complexitate se manifesta in ambele sensuri: atit negativ cit si pozitiv. Limita umana se defineste in cunoasterea realitatii umane. De fapt limita reprezinta pentru fiecare dintre noi locul pina la care ne intindem capacitatea mentala si spirituala. Unii dintre noi au limite in afara realitatii, in spatiul povestilor , al imaginatiei,altii in spatiul virtual, in atractia spre Divinitate ori in capacitatea de a simti si de a intelege. Limitele sunt limite spre a fi trecute, spre a fi depasite, fireste ca in spatele lor se gasesc alte limite, alte realitati, alte bariere si tot asa. ideea e sa nu dezarmam.Daca vreunul din noi a cazut, spatiul limitei nu mai este perceput in acelasi mod. Se schimba coordonatele, se inverseaza polii, se reaseaza brownian elementele mentale, imaginile, proiectiile ori chiar sufletul. Spiritual vorbind limitele reprezinta sufletul si mintea. Acordul celor doua elemente, adica a limitelor il reprezinta personalitatea. Asadar pe om il caracterizeaza limitele si il limiteaza personalitatea. Mi-as dori foarte mult sa primesc o replica la ceea ce am scris aici, o astept cu mare drag intr-o forma cit mai drastica posibil(ador criticile acide).Cam atit. Sa va fie limitele departe, in orizont.